Protopopiatul SascutArhiepiscopia Romanului și Bacăului

Comuna Corbasca

Parohia Corbasca

Parohia Corbasca

Tradiția spune că denumirea satului Corbasca provine de la numele boierului Corbanul, care în jurul anului 1750, datorită pădurilor întinse pe care le deținea, aducea mulțime de oameni pentru a ajuta la defrișarea acestor păduri și pe care îi recompensa cu câte un loc de casă, în așa fel formându-se și așezările acestei comunități.

În anul 1898, în Marele Dicționar Geografic al României, întâlnim Parohia Corbasca, ca fiind alcătuită din satele Corbasca, Fofaza, Pogleț și Băcioiu.

Nu deținem informații despre începuturile parohiei acesteia, însă în anul 1909, în timpul păstoririi părintelui Zlatiș Vasile, parohia Corbasca (protopopiatul Tecuci) avea două lăcașuri de închinare, acestea fiind: biserica parohială cu hramul „Sfinții Voievozi” din satul Corbasca, construită între anii 1808-1809 din material lemnos și biserica filie din cătunul Pogleț care purta hramul „Buna-Vestire”, ridicată între anii 1784-1785 și trecută printr-un amplu proces de reparație în anul 1880.

Din anul 1909, creștinii parohiei se bucurau de o nouă biserică, pe care cu râvnă au construit-o și au închinat-o Sfinților Voievozi, precum biserica anterioară.

În anul 1990, la doar un an după schimbare regimului comunist, credincioșii parohiei Corbasca împreună cu părintele Dănilă Silvestru, având binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Eftimie Luca, au început demararea lucrărilor de construcție a unui nou lăcaș de închinare care au durat până în anul 2000. Se cuvine să amintim că ctitorul principal al acestei Sfinte Biserici este credinciosul Tăbăcaru Constantin. Biserica a fost târnosită de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, pe atunci Arhiereu-Vicar al acestei eparhii, în ziua de 11 iunie 2000.

Fiind nevoie de un așezământ social-filantropic, la inițiativa părintelui Paiu Vasilică și prin strădania credincioșilor parohiei, precum și a altor oameni de suflet legați de comunitatea din Corbasca, s-a ridicat o clădire în proximitatea bisericii care să deservească diferite activități. Centrul social se află sub oblăduirea Sfinților Împărați Constantin și Elena și a fost sfințit de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, în ziua de prăznuire a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, anul 2013.

Vechea biserică parohială cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” se afla într-o stare completă de degradare. Astfel, începând cu anul 2023, prin grija părintelui Purcaru Costică, au fost demarate lucrările de refacere a acestui sfânt locaș. Atribuțiile acestui demers au revenit începând cu data de 1 ianuarie 2024 părintelui Grăjdeanu Mihail, care cu sprijinul financiar al credincioșilor, al Consiliului Local al Comunei Corbasca și al domnului primar Pușcașu-Andone Nicușor, biserica a fost adusă în prezent la stadiul de pictură.

Preoții care au slujit în timp această parohie sunt următorii: PC Pr. Gheorghe Bardan; PC Pr. Lascăr Focșa (1873-1883); PC Pr. Vasile Stoica (1883-1888); PC Pr. Vasile Zlateș (1888); PC Pr. Costea Constantin (1888- 1934); PC Pr. Alexandru Popescu (1946-1953); PC Pr. Dănilă Silvestru (1953-1995); PC Pr. Duca Dănuț (1995-2000); PC Pr. Busuioc Silviu (2000- 2005); PC Pr. Paiu Vasilie (2005-2022) și PC Pr. Purcaru Costică (2022- 2024).

Începând din anul 2024, parohia Corbasca este păstorită de PC Pr. Grăjdeanu Mihail, care cu multă dragoste păstorește comunitatea în care s-a născut și a crescut.

Dacă în anul 1909 Parohia era alcătuită din 390 de familii, împreună însumând 1550 de suflete, observăm că după 27 de ani, viața acestei parohii era una în dezvoltare, în timpul păstoririi părintelui C. Rusu, fiind existente 495 de familii cu 2980 de suflete.

În prezent, Parohia Corbasca este alcătuită din 149 de familii, însumând 311 enoriași, după cum urmează:

  • 175 Adulți (persoane în activitate 18-65 ani)
  • 42 Copii (0-18 ani)
  • 100. Persoane vârstnice (pensionari)
Sursă documentarăPr. Cerbu Ștefan-Daniil, Protopopiatul Sascut – Areal al Ortodoxiei românești, Editura Filocalia, Roman, 2025, pp. 43–45.